Caseta spectacolului
Spectacol: Otravă
Text: Lot Vekemans
Regia: Toma Dănilă
Distribuția: Alina Berzunțeanu, Cezar Antal
Primele reprezentații: 10 și 21 mai 2023
Spațiu: unteatru
Despre Lot Vekemans
Lot Vekemans (n. 1965) se numără printre cele mai apreciate dramaturge, scenariste și scriitoare olandeze contemporane. Piesele sale au fost traduse în peste 20 de limbi și montate în 35 de țări. Scriitura sa se distinge prin naturalețea limbajului și prin perspectiva profundă asupra psihicului uman, oferind spectatorului șansa de a privi direct în sufletele personajelor.
„Un text delicat, dar dur, de o tensiune aproape insuportabilă”, după cum îl descrie publicația The Times, Otravă surprinde felurile diferite în care doi oameni se pot raporta la același eveniment traumatic.
După nouă ani, El și Ea se întâlnesc în locul în care a început suferința lor și încearcă să o înfrunte împreună. Dar timpul devine relativ atunci când vorbim despre pierderea cuiva iubit. Ei nu și-au pierdut doar fiul, ci s-au pierdut unul pe celălalt și, într-un fel, chiar pe ei înșiși.
Fiecare a continuat să trăiască așa cum a știut, iar reîntâlnirea lor ar putea fi un început de vindecare. El a fugit departe, într-o altă țară, într-o altă limbă, alături de o altă femeie, așteptând un alt copil. Ea a rămas înfășurată într-un scut de suferință la care nu poate renunța, sperând, absurd, că totul ar putea fi din nou așa cum a fost înainte.
EL: Când simți doar durere atunci când te gândești la cineva… Când te gândești la cineva pe care l-ai… iubit… incredibil de mult.
Și când nimic nou nu vine să înlocuiască această durere… Nu faci ceva atunci foarte… greșit?
EA: Eu simt numai durere. E dreptul meu!
Alina Berzunțeanu despre otrava din Ea
„Otravă este un spectacol despre durere. Despre cum reușesc oamenii să supraviețuiască după moartea unui copil — mama, tatăl —, despre ce se întâmplă cu viețile lor, despre procesul prin care trec. E dur și puternic. E o temă care zguduie pe oricine.”
Alina evită să vorbească despre procesul de lucru la un spectacol. Pentru ea, acesta este un spațiu intim, care ține de relația directă dintre actori și regizor.
„Chiar dacă lucrez la un spectacol despre care simt de la început că nu e ce trebuie, nu mă dau bătută niciodată. Otravă a fost de la început ce trebuie. Dar, în primul rând, este nevoie de mult curaj să lucrezi pe o temă atât de gravă. Lucrurile sunt spuse simplu și direct, iar durerea e printre ele și devine o normalitate. Toma, Cezar și cu mine suntem echipa perfectă, iar spectacolul încă se joacă.”